Suprastimularea senzorială în ADHD apare când un radio, luminile de pe tavan, două conversații și o etichetă care zgârie încetează să mai fie fundal și încep să pară prea mult deodată. Gândești mai greu și vrei să pleci. Nu e un diagnostic, dar e destul de frecventă în ADHD încât cercetătorii au studiat-o, iar intensitatea ei se poate reduce în moduri practice.
Ce este suprastimularea senzorială în ADHD?
Suprastimularea senzorială apare când creierul tău primește mai mult decât poate sorta. Soluția începe cu mai puțini stimuli; un zgomot maro încet vine abia mai târziu, dacă vine. O ipoteză ține de filtrare: în mod normal o observi pe persoana care îți vorbește, nu bâzâitul frigiderului. În suprastimulare, poate părea că bâzâitul frigiderului și vocea din fața ta ajung la același volum.
Cum se simte suprastimularea senzorială?
Oamenii o descriu în moduri diferite: sunetele par mai tari și mai ascuțite, luminile orbesc, hainele te irită, mulțimea pare prea aproape. Se termină adesea cu iritabilitate, închidere în sine, lacrimi sau o nevoie bruscă de a ieși. După aceea, mulți oameni se simt secătuiți o vreme.
Face suprastimularea senzorială parte din ADHD?
Nu e unul dintre criteriile formale ale ADHD, dar legătura apare în cercetare. O analiză sistematică din 2011 a lui Ghanizadeh a trecut în revistă 11 studii și a constatat că problemele de procesare senzorială erau mai frecvente la copiii cu ADHD decât la copiii cu dezvoltare tipică. Pentru adulți, dovezile sunt mai puține. Într-un studiu din 2017 pe adulți care mergeau la o clinică de ADHD, Bijlenga și colaboratorii săi au găsit profiluri senzoriale atipice, atât hipersensibilitate, cât și hiposensibilitate, indiferent de trăsăturile autiste. Studiul i-a comparat pe pacienți cu norme publicate, nu cu un grup de control, așa că nu poate spune cum se compară adulții cu ADHD cu adulții fără ADHD.
Suprastimularea senzorială e raportată și în autism și în anxietate, așa că, singură, nu indică o anumită cauză. Dacă se întâmplă des sau îți încurcă munca, școala sau somnul, merită s-o discuți cu un specialist.
Ce declanșează suprastimularea senzorială?
Declanșatori frecvenți:
- zgomot brusc sau neregulat: o ușă trântită, o farfurie scăpată, un râs care se aude peste vorbărie;
- mai multe sunete deodată, cum ar fi un televizor pe fundalul unei conversații într-un birou open space;
- lumină puternică sau care pâlpâie, inclusiv ecrane la luminozitate maximă;
- mulțimi și dezordine vizuală;
- haine strâmte sau care zgârie, etichete și cusături;
- mirosuri puternice într-un spațiu închis.
Oboseala, foamea sau stresul deja existent coboară pragul. Aceeași cafenea poate fi în regulă într-o dimineață bună și prea mult la finalul unei zile grele.
Cum te calmezi când ai suprastimulare senzorială
Când te lovește, redu totul mai întâi. Dacă adaugi ceva nou, chiar și ceva menit să te liniștească, te poate copleși și mai tare.
- Ieși dacă poți. O cameră mai liniștită, un hol sau o baie pentru cinci minute sunt de ajuns.
- Închide ochii sau redu luminile. Și ochelarii de soare în interior funcționează.
- Blochează sunetul. Dopurile de urechi din spumă sau căștile cu anulare a zgomotului reduc repede intensitatea.
- Respiră lent, cu expirația puțin mai lungă decât inspirația, un minut sau două.
- Dă-ți câteva minute înainte să te întorci sau să decizi ceva.
După aceea, notează unde erai, ce auzeai și cât de obosit erai; după câteva episoade apare adesea un tipar.
Ce faci dacă nu poți ieși din cameră?
Într-o ședință, într-o sală de curs sau într-o mașină, tot poți reduce o parte din stimuli. Coboară privirea spre masă sau spre un punct fix. Apasă tălpile pe podea și observă presiunea timp de zece respirații lente. Dacă porți căști in-ear cu anulare a zgomotului, pornește anularea fără să redai nimic. Spune-i unei persoane „Am nevoie de două minute” și ieși de îndată ce apare o pauză firească. Planifică zece minute de liniște imediat după. Dacă zgomotul a declanșat-o, data viitoare ia-ți dopuri de urechi sau un sunet încet și constant.
Poate un zgomot constant să ajute la suprastimularea senzorială?
Într-o cameră deja zgomotoasă, poate. O analiză din 2014 publicată în The Lancet de Basner și colaboratorii săi notează că, în timpul somnului, evenimentele de zgomot bruște îi deranjează pe oameni mai mult decât zgomotul de fundal constant. Există puțină cercetare despre ce se întâmplă ziua, așa că ia asta ca pe un raționament, nu ca pe o dovadă: sub un sunet constant, o ușă trântită sau un râs ies mai puțin în evidență, așa că o cafenea pare mai uniformă. Ghidul despre cum blochezi zgomotul în timp ce lucrezi potrivește tipurile de zgomot cu distrageri concrete.
Asta funcționează doar când camera e zgomotoasă de la început. Un sunet e încă un lucru de auzit, așa că într-o cameră liniștită sau în vârful suprastimulării, liniștea sau dopurile de urechi sunt de obicei alegerea mai bună. Dacă folosești totuși zgomot:
- alege o culoare moale și joasă, cum ar fi maro sau roz, nu zgomotul alb ascuțit;
- ține-l la cel mai mic nivel care acoperă sunetele bruște, mai încet decât vorbirea normală;
- redă-l prin căști cu anulare a zgomotului, dacă ai, ca să poată rămâne mai încet.
Unii oameni găsesc că și o vibrație blândă și constantă îi ajută să se ancoreze. Ghidul despre feedbackul haptic explică cum funcționează.
Cum poți preveni suprastimularea senzorială?
Nu poți controla fiecare cameră, dar poți coborî nivelul de bază. Ține dopuri de urechi în geantă. Pune-ți căștile înainte ca drumul spre serviciu să devină zgomotos, nu după. Stai cu spatele la partea cea mai aglomerată a camerei. Redu luminozitatea ecranului seara. Planifică o scurtă pauză liniștită după ședința sau evenimentul despre care știi că va fi zgomotos. Dacă acasă liniștea te face agitat, un sunet de fundal încet e o opțiune ușoară.
Sunete prietenoase cu simțurile în Solbox
Zgomotul maro e gratuit în Solbox, iar zgomotul roz face parte din Pro. Oricare dintre ele poate merge încet pe fundalul unei camere aglomerate. Sincronizarea haptică, cu modurile Somn, Focalizare și Echilibrat, adaugă o vibrație blândă, dacă te ajută să te ancorezi. Un timer de somn estompează sunetul, ca să nu meargă mai mult decât vrei.
Solbox este o aplicație de sunete, nu un dispozitiv medical, și nimic din ea nu este un tratament pentru ADHD, anxietate sau vreo afecțiune senzorială.
Întrebări frecvente
Ce este suprastimularea senzorială în ADHD?
E experiența în care stimulii senzoriali, cum ar fi zgomotul, lumina, mulțimea sau texturile, devin mai mult decât poți duce. Nu e un diagnostic formal, dar mulți oameni cu ADHD o descriu, iar cercetarea a constatat că diferențele de procesare senzorială sunt mai frecvente în ADHD.
Cum se simte suprastimularea senzorială când ai ADHD?
Oamenii spun că se simt copleșiți, tensionați, iritabili sau brusc epuizați. Sunetele mici par mai tari, gândești greu și simți o nevoie puternică să ieși din cameră sau să te răstești la cineva.
Cum te calmezi când ai suprastimulare senzorială?
Redu mai întâi stimulii. Mută-te undeva mai liniștit, redu luminile sau închide ochii și folosește dopuri de urechi ori căști cu anulare a zgomotului. Respirația lentă și câteva minute singur îi ajută pe mulți să-și revină. Odată ce te simți mai stabil, un sunet moale și constant poate face un spațiu zgomotos mai ușor de suportat când te întorci.
Ajută zgomotul alb sau maro la suprastimularea senzorială?
Într-un loc zgomotos, poate face lucrurile mai ușoare, pentru că acoperă sunetele bruște și neregulate cu ceva constant. Totuși, adaugă sunet, așa că într-o cameră liniștită sau în vârful suprastimulării, mai puțini stimuli sunt de obicei mai buni. Ține orice zgomot încet și moale, cum ar fi maro sau roz, nu zgomotul alb ascuțit.
Suprastimularea senzorială e un semn de ADHD sau de autism?
E raportată în ambele, dar și în anxietate și în alte afecțiuni. Singură, suprastimularea senzorială nu indică un anumit diagnostic. Dacă e frecventă sau severă, un specialist e persoana potrivită să afle ce se află în spatele ei.